Planul mare pentru ZIUA 4 a călătoriei noastre în Olanda – să mergem la Zaanse Schans cu bicicletele, yuhuuu!

Zaanse Schans este un muzeu în aer liber, care adună multe case tradiţionale olandeze şi câteva mori de vânt. Este practic un fel de Muzeu al Satului. Majoritatea caselor, cât şi morile, sunt aduse din alte părţi şi sunt restaurate şi aranjate cu scopul de a crea un sat idilic olandez. Există vreo 5 mori tradiţionale înşiruite pe malul unui lac. Vreo 3 dintre ele sunt în funcţiune şi se pot vizita înăuntru, contra unei taxe (am inclus la finalul articolului detalii utile de acest gen). Plimbarea printre case este gratuită, însă acestea nu se pot vizita înăuntru, ba chiar multe dintre ele sunt locuite. Prima oară am aflat acum câţiva ani de Zaanse Schans când am văzut câteva poze idilice cu morile de vânt. Acestea m-au cucerit instantaneu şi mi-am dorit mult să ajung să le văd pe viu. Aşa că, ziua asta a fost o zi mare pentru mine!

Primul lucru dimineaţa, am mers la un showroom de închiriere biciclete. Ne-am ales cu două roşii frumoase, de oraş şi cu un scaun de bebe, pus în faţă. Nu mai testasem până atunci mersul pe biclă cu bebe pe scaunul din faţă, dar aşa ne-a recomandat femeia de acolo şi am mers pe mâna ei.

Am hotărât să plecăm mai târziu la drum lung, pe la 11, ca să se mai încălzească un pic afară. Aşa că am luat bicicletele şi ne-am dus în parcul de lângă noi – Vondelpark.  Când am căutat cazare în Amsterdam, mi-am dorit mult să fie lângă un parc (îmi imaginam că o să ieşim seara cu copilul pe acolo, ce glumă bună 🙂 ), aşa că ar fi fost culmea să nu reuşim măcar să intrăm în el. Mi-a plăcut parcul, poţi relaxat să te dai cu bicla, ba chiar cu rolele cred că e şi mai fain. Era multă lume în parc, mulţi alergând, alţii făcând karate, alţii cu copii, cu căţei. O chestie interesantă e că am văzut grupuri de 2-3 fete care duceau fiecare câte un cărucior de 4 copii, 2 copii în fată şi doi în spate. Cred că erau de pe la vreo creşă, că au trecut mai întâi 3 fete cu 12 copii în total, apoi două şi încă trei. Ce idee făină să ieşi cu toată grădiniţa în parc la somnul de dimineaţă, că asta făceau mai toţi copiii – dormeau.

După o tură de parc, am pornit spre Zaanse Schans cu ajutorul unui traseu stabilit de Google Maps. Prima porţiune de drum era prin oraş, către Gara Amsterdam Centraal. După câteva străzi şi un pic de încordare din cauza maşinilor şi a celorlalţi biciclişti, am început să prind aripi. Mi-am îndreptat spatele şi m-am simţit olandeză 🙂 . M-am simţit în siguranţă pe stradă, pentru că erau destul de puţine maşini, în plus şoferii erau foarte atenţi la biciclişti. De fapt, pe biclă m-am simţit mai favorizată decât pe două picioare. Ca pieton trebuia să fim atenţi pe unde mergem, că nu exista chiar peste tot trotuar, iar ca biciclist mergeam pe oriunde, pe pista de biclă sau pe drum obişnuit, de maşină, aşa cum mergeau şi olandezii.

Am ajuns fără peripeţii la gară, am găsit ferryboatul care ne-a trecut gratuit peste un canal şi am intrat pe traseul oficial. Pista şerpuia de-a lungul unui canal îngust – pe de o parte aveam canalul, pe de altă parte, pădure sau case. De vis, nu altceva. Când abia ne-am luat zborul şi mai că ne şi vedeam la destinaţia finală, Tudor a început să mârâie. Am oprit să căutăm vreo distracţie pentru el, am improvizat şi i-am legat o jucărie de piept şi am mers mai departe. N-a durat prea mult liniştea noastră şi a început iar să se învârtă în scaun, de mai avea puţin şi sărea de pe bicicletă. Atunci am hotărât să facem un popas mai mare, ca să ne întindem oasele. 1/3 din distanţa parcursă şi primul popas mai lung. Tudor s-a jucat în iarbă cu ţărână nisipoasă şi cu scoici, a mai mângâiat un căţel care a trecut pe lângă noi, apoi a urmat o şedinţă de lăptic şi am plecat iar la drum.

Tot aşa urmând traseul, am trecut printr-un parc amenajat cu tot felul de activităţi (trasee pe jos, pe biciclete, camping, grătar, barcă etc) şi am fost la un pas de a renunţa la Zaanse în favoarea acelui parc, dar ne-am ţinut bine şi am purces mai departe la drum!

După încă 1/3 de drum, Tudor iar s-a plictisit, a început să arunce tot pe jos, şi-a scos căciula, nu mai suporta casca, aşa că am făcut iar un popas, crezând că ăsta o să fie ultimul. Dar n-a fost să fie aşa! Până să ne vedem la destinaţie, am mai făcut încă o pauză, unde Tudor a studiat cu atenţie o hartă desenată pe o masă, şi într-un final, după 2 ore de pedalat (în total), am ajuns la Zaanse Schans. Ba era chiar era cât pe ce să trecem mai departe, pe lângă muzeu, fără să observăm intrarea. Atât de concentraţi eram să ajungem odată.

Primul lucru pe care l-am făcut, odată ajunşi la muzeul în aer liber, a fost să o luăm la pas rapid spre prima moară de vânt. Era o moară care măcina culori. Acestea se foloseau pentru a face vopseaua pe bază de ulei. A fost interesant să vedem pietrele mari puse în mişcare de roţi, făcând scrum tot ce întâlneau în cale. Am urcat şi sus pe terasa morii, pentru o panoramă peste împrejurimi. În următoarea moară deschisă publicului se făcea ulei de alune. Am intrat şi acolo, că na, nu m-am putut abţine, deşi principiul de funcţionare a tuturor morilor era exact acelaşi. În a treia moară vizitabilă nu am mai intrat, că tot aia aveam să văd.

Ne-am întors în zona caselor tradiţionale, am făcut poze şi poze, până s-au plictisit băieţii, am mâncat o supă de muştar la pahar, cu 3 crutoane în ea. Că atâta am găsit. Am oprit la un Bakery Museum de unde am ieşit cu mâna plină de gofră caldă cu sos de ciocolată topită şi am plecat mai departe devorând bunătatea de gofră.

În scurt timp ne-am dat seama că au trecut vreo 3 ore fără să reuşim să clipim. Am zis că nu suntem în stare să mai facem 2 ore pe drum cu biclele şi am hotărât să ne întoarcem cu trenul la Amsterdam, urmând să mergem cu bicla doar până la prima staţie de tren.

Dar înainte de părăsi Zaanse Schans, am insistat să intrăm şi în sătucul propriu zis, că prea frumos arăta din depărtare. Am intrat şi am rămas cu gură căscată – era atât de frumos colorat şi plăcut ochiului încât efectiv mă simţeam ca într-o poveste şi nu-mi venea să cred că acolo chiar locuieşte cineva. N-am făcut poze, că eram şi aşa destul de stresaţi cu drumul înapoi, fiind destul de târziu şi având şi copil imprevizibil după noi, dar am încercat să-mi întipăresc pe vecie frumuseţea aceea pe retina ochilor mei. Acolo am simţit că sunt în Olanda cea adevărată. Să nu îl rataţi!

Am ajuns la staţia de tren destul de repede, în vreo 10 minute maxim. Am luat bilete, şi pentru noi şi pentru biciclete (mai scump pentru bicle), trenul a venit destul de repede am urcat în vagon de biciclete şi duşi am fost. Tudor a fost ok şi în tren, a stat pe biclă o perioadă, apoi am stat împreună pe un scaun şi am ajuns fără mare bătaie de cap.

Am coborât la Amsterdam Central şi am încercat să ne facem drum către casă. Am mers ok o perioadă, deşi eram obosiţi şi stresaţi din cauza drumului aglomerat la ora aceea, dar n-am mai putut continua pe biciclete până acasă, pentru că Tudor a adormit la mine în braţe. Mai pleacă la drum cu bicla dacă poţi! 🙂 . Într-un final am ajuns acasă, eu cu copilul în braţe şi soţul meu cu două biciclete de cap. Extrem de obosiţi, dar fericiţi că am reuşit să facem ce ne-am pus în plan!

Cam asta a fost experienţa noastră în Zaanse Schans –  cu multă biciclăreala, multe guri căscate a “wow, ce frumos”, multă voie bună şi libertate, dar şi multă oboseală. Am inclus special detalii despre cum a fost călătoria spre Zaanse cu Tudor pe bicicletă, ca să puteţi să vă imaginaţi mai uşor „cu ce se mănâncă” toată această peripeţie! În cazul nostru – Pauzele lungi şi dese au fost cheia marilor succese!  🙂

INFORMATII UTILE:

Cum se ajunge la Zaanse Schans din Amsterdam?

Bicicleta e o opţiune numai bună – traseul e prin nişte zone foarte frumoase, este pavat, bun pentru începători, dar şi pentru iubitori de viteză. Dar, în caz că nu aveţi timp, includ mai jos şi opţiunile de transport public cu care se poate ajunge acolo.

Autobuz: Rnet-bus 391. Pleacă, din 15 în 15 min, de la Amsterdam Central Station (Gara Centrală) şi călătoria durează aproximativ 40 minute. Preţul unui bilet pentru adulţi este de 5 Euro şi pentru copiii până în 11 ani de 1 Euro. Acestea pot fi cumpărate chiar din autobuz. Mai multe detalii aici.

Tren: Cea mai apropiată staţie de tren este Zaandijk – Zaanse Schans. Durează 17 minute să ajungi de la Amsterdam Central Station la această staţie. De acolo se mai merge pe jos aproximativ 15 minute. Biletul costă aproximativ 7 Euro, round trip.

Cât costă intrarea la Zaanse Schans şi când e deschis?

Plimbarea printre case, mori de vânt şi minimuzeele de acolo este gratuită. Casele, cum spuneam mai sus, nu se vizitează înăutru, iar taxele de intrare pentru morile de vânt vizitabile, cât şi programul acestora, le includ mai jos:

De Zoeker Windmill – macină ulei, vopsea şi cacao – Adulţi: 4 Euro; Copii între 6 şi 12 ani: 2 Euro; Deschis între 09:30 – 16:30, cu excepţia zilei de sâmbătă.

Het Jonge Schaap Windmill – Adulţi: 4Euro; Copii între 6 şi 12 ani 2 Euro.

De Huisman Windmill – macină condimentele – Intrare liberă; Deschis între 10:00 -17:00, Luni – Duminică.

Ce se mai poate face în Zaanse Schans?

♦ O vizită la Muzeul Zaans Museum  – noi nu l-am vizitat, am preferat să ne plimbam pe-afară

♦ Vizite la mini muzeele cu o anumită tematică ( Cheesefactory, Cacaolab, Bakery Museum, De Tweekoppige Phoenix distillery şi altele). Aici se organizează miniprezentări despre cum se face caşcavalul, ciocolata, gofra sau lichiorul (aţi înţeles ideea, în funcţie de denumirea muzeului) şi se pot cumpăra o varietate mare din acele produse.

♦ Plimbare cu barca pe lac

♦ Joaca cu animalele domestice (cum vă spuneam şi în articolul precedent, în multe locuri din Olanda am văzut organizate nişte mini Zoo cu animale de casă, spre deliciul copiilor).

Mai multe detalii despre activităţile care pot fi făcute acolo puteţi găsi aici. Pentru plimbări pe acolo, cred ca ar fi util să vă descărcaţi aplicaţia lor de tip ghid. In acest fel, nu prea aveţi cum să rataţi ceva. Se poate descărca aici.

Drum bun!

Aici puteţi citi despre Ziua 1, Ziua 2 şi Ziua 3 din Jurnalul nostru de Olanda.

– Va urma –

♥ Dacă vă plac articolele mele, vă invit să daţi Like paginii de Facebook sau să vă abonaţi la newsletter cu ajutorul butonului Follow de mai sus, din dreapta paginii. ♥