– Oare o să mă vadă, dacă mă pun aici? Da’ dacă mă împușcă? Eu nu vreau să pierd! Da’ poate mai bine aici? Hmm…aici sunt schini*, o să mă usture fundul…Gata, mă pun pe burtă aici, nu mai caut…

Țintesc pușca, mă uit prin vizorul prefăcut și caut dușmanul de jur-împrejur.

– O fi acolo, mai în deal?

– O fi după vaca culcată? Sau poate s-a ascuns după fântână? Cred că e, mai degrabă, după deal, ca să poată să iasă mai ușor…

TATATATATATAAAAAAAAAAAA

– Aaaa, mă împușcă, trebuie să fuuug, trebuie să mă ascund! Da’ unde? Aaaaa, gata sunt lată, mai bine scot maica* albă pe post de steag și mă predau.

Dealuri mici și mari, buruiene ghimpoase și iarbă lină, râpe pline cu apă și iazuri cu broaște, albăstrele și flori de gura leului. Oi și mai ales, vaci. Multe vaci. Sunt copil de vreo 6-7 ani și sunt la păscut vacile, cu tătuca și verișorii mei.

Înconjurăm vacile din toate părțile. Le mânăm pe un drum îngust, șerpuitor, cu un lan de păpușoi de o parte și unul de grâu de cealaltă parte. Așa ajungem pe deal, la iarbă verde. Acolo, pe dealuri și delurele, ne relaxăm, nu mai aveam lanuri de păzit. Se face amiaza, vacile se trântesc pe jos să doarmă, noi facem o pauză. Dar nu de somn, ci de război. Ne pregătim puștile din bețe, gândim strategiile, împărțim echipele și ne apucăm de joc. Cei mai slabi de fugă și de inimă – ca mine – „mor” destul de repede. Cei mai antrenați o țin mult în luptă. Până ne zice tătuca* să ne ostoim*.

Nu mi-a plăcut niciodată să pasc vacile și, drept urmare, m-am eschivat cât de des am putut. Dar una dintre cele mai vii amintiri din copilărie  – jocul de-a războiul de mai sus – s-a întâmplat la fundul vacilor. Amintirea asta și aceea cu trasul broaștelor în țeapă, dar asta, ultima, e o amintire prea scârboasă, nu cred că pot să scriu despre ea pe blog. 🙂

Oițele croșetate și dealurile brodate pe hăinuțele Cireshel mi-au stârnit această amintire și m-am gândit să o împart cu voi. Poate vă răscolește și vă amintește de ghidușiile voastre din copilărie și de cât de fain era să stăm atâta timp în natură.

Sunt bucuroasă să vă anunț și că Cireshel vine în București la târgul Piua, în weekendul 22-23 septembrie. Vă invit cu mare drag și pe voi. O să vedeți acolo hăinuțele de mai jos, dar și colecția nouă, proaspăt scoasă din cuptor! O să fiu și eu la târg, dați un semn să ne vedem! Mulțumesc!

Revenind la jocul de-a războiul, voi tot așa vă jucați?

Traducerea cuvintelor marcate cu *:

schini = ghimpi

maica = maiou

să ne ostoim  =  să ne oprim

tătuca = bunicul, multă lume crede că în Moldova se zice „tătuca” la „tată”, de asta am ținut să precizez.

Credit foto Cireshel: Natalia Bostan