Anul acesta am „alunecat” de la o destinaţie de călătorie la alta, am visat mai întâi la Spania, apoi la Austria, Italia, Polonia şi în cele din urmă am ajuns în…Cehia! Nu e problemă, Praga era demult pe lista mea şi tot de ceva vreme vânam bilete de avion mai ieftine, dar chiar nu mă gândeam să ajungem anul acesta. Ei bine, uite că am ajuns. Şi nu numai în Praga, ci am explorat un pic şi dincolo de Praga, ceea ce m-a încântat şi mai mult. Am avut multe momente frumoase în călătoria noastră şi pentru că vreau să le ţin cât mai vii în memoria mea, am să le scriu aici pe cele mai deosebite să pot să revin la ele din când în când.

Locul de joacă Gutovka din Praga. De locul ăsta am aflat de la o tipă care locuieşte în Praga, deci nu se găseşte printre clasicele obiective turistice, dar mi-a plăcut atât de mult încât mi-aş dori tare mult să existe şi la noi aşa ceva. E un loc în pantă cumva unde au creat un râuleţ artificial, iar pe acest râuleţ au pus diverse maşinării din fier pe care le pot manevra copiii şipot experimenta cum apa împinge sau pune în mişcare maşinăriile. Tudor a fost absolut încântat să atingă fiecare bucăţică de fier, să împingă apa mai departe, să se joace cu apa în fel şi chip. O oră şi ceva a stat în lumea apei fără să îl intereseze nimic altceva. Iar eu am stat o oră şi ceva minunându-mă de el, de perseverenţa, bucuria şi uimirea lui. Ador să stau să îl privesc cum îl prinde cu totul vreo activitate cu apă.

Animalele mari de la Zoo Praga. Zoo Praga e un must see şi pentru copii şi pentru oamenii mari. E un parc maaaare, ca o rezervaţie aproape, îţi ia o zi întreagă să te plimbi peste tot, anturajul animalelor e creat astfel încât să aibă mult spaţiu afară, cu puţine gratii şi cât mai aproape de mediul lor natural. Cel mai mult m-au impresionat, cum spuneam, animalele de talie mare – girafele graţioase şi liniştite, elefanţii grăsani şi familişti cumva, hipopotamii care se bălăceau în băltoaca lor mare. Bazinul hipopotamilor era amenajat în aşa fel încât partea de jos a acestuia era cu sticlă şi am putut vedea cum hipopotamii înotau în voia lor. Multe din aceste animale aveau şi pui mici, ceea ce făcea experienţa şi mai wow.

Cesky Krumlov şi vederea din turnul bisericii. Cesky Krumlov e un orăşel în care ne-am găsit refiugiu după mulţimea de turişti din Praga. A fost ca o gură de aer proaspăt. Dar nu numai pentru că era liniştit, ci şi pentru că e cel mai frumos oraş medieval din cele pe care le-am văzut până acum. Frumos, bine păstrat, aerisit, cu un râu care îl desparte în două şi îl face şi mai romantic. Mi-a plăcut mult de tot.

Câmpurile galbene de rapiţă care colorau toată Cehia. Avantajul călătoriilor cu maşina e că poţi să vezi ţara şi în afara capitalei, poţi să treci prin sate, să îţi imaginezi cum trăiesc localnicii, să te bucuri de culorile câmpurilor. Primăvara şi toamna câmpurile îţi bucură şi îţi liniştesc privirea.

Labirinturile de la Palatul Loučeň. Palatul Loučeň e un palat care seamănă într-un fel cu Palatul Mogoşoaia de pe lângă Bucureşti, nu foarte mare, cu interioare originale şi care impresionează poate mai mult prin grădinile lui. Grădina Palatului e de fapt ca o pădure amenajată cu o mulţime de labirinturi de diferite forme şi concepte. Unul mare din gard viu de tufari, altul mare din bârne de lemn, altul din cărări din pietre, altul logic, din litere (rezolvai labirintul dacă urmăreai literele şi formai cuvinte din ele, doar că cuvintele erau în cehă şi nu am putut să ne bucurăm de victorie), un labirint din frânghii şi încă câteva mai mici din iarbă şi nisip. Cam 11 sau 12 labirinturi. Mi-a plăcut tare mult să hoinărim în linişte prin pădure şi să descoperim fiecare labirint unul după altul. Cel mai mult mi-a plăcut cel din bârne din lemn, care avea la final un topogan. Te dădeai pe topogan şi ieşeai din labirint. M-a amuzat şi nemulţumirea lui Tudor că trebuie să treacă de fiecare dată prin labirint ca să se dea pe tobogan.

Lennon Wall. Am stat şi m-am gândit mult ce mi-a plăcut cel mai mult în Praga. Mi-a venit repede în minte ce nu mi-a plăcut – aglomeraţia şi turiştii. Mulţi, prea mulţi turişti. Apoi mi-am adus aminte ce energie am simţit la Lennon Wall şi am ştiut că acolo mi-a plăcut cel mai mult. Şi când te gândeşti că sunt atâtea clădiri şi vederi frumoase în Praga… M-au impresionat foarte plăcut culorile de pe peretele lui John Lennon, m-au umplut de voie bună şi oarecum de speranţă, nu ştiu de ce. În plus, peretele e foarte fotogenic şi îţi fură ochii şi inima numaidecât.

Drumul dinspre Praga spre Cesky Krumlov şi apoi spre Bodenmais, Germania. Am mers pe nişte şosele tare pitoreşti, cu mesteceni pe margine, cu o vegetaţie care îmi amintea oarecum de poveştile ruseşti. O linişte şi o frumuseţe care mi-a rămas adânc sădită în inimă.

Zoo Leipzig. Grădina Zoo din Leipzig e mai mică decât cea din Praga, pe alocuri pare prea mică pentru animalele de talie mare, dar per total mi-a plăcut mai mult decât cea din Praga. În primul rând pentru că este amenajată într-un stil mai sălbatic un pic, cu mai puţin beton şi cu multă iarbă şi piatră. M-am simţit chiar ca într-o pădure în care descoperi pe rând animalele lumii. Zona maimuţelor de exemplu chiar părea foarte aproape de mediul lor natural. In al doilea rând pentru ca e mai mică şi e mai usor să o explorezi într-o zi. Dacă ar fi să aleg între Zoo Leipzig şi Zoo Praga, aş alege-o pe cea din Leipzig, aşa per total.

Magazinele de suveniruri din Cesky Krumlov. De câţiva ani nu mă mai avânt să cumpăr multe suveniruri din călătorii, pentru că am observat că nu prea le dau importanţă atunci când ajung acasă şi apoi tot de ceva vreme evit să cumpăr suveniruri de care nu sunt sigură că sunt făcute în ţara unde călătoresc, mă enervează să descopăr, uneori prea târziu, că marea majoritate a suvenirurilor sunt făcute în China. În Cesky Krumlov am găsit nişte lucruri parcă altfel faţă de ce am văzut până acum, făcute toate în Cehia. Jucării din lemn foarte faine şi oarecum ecologice, tricouri vopsite foarte frumoase şi tot felul de flecuşteţe făcute din lemn natur.

Cartea Zoo Leipzig. Din Germania am luat şi mai puţine suveniruri, foarte puţine lucruri mi-au atras atenţia, dar cel mai de preţ suvenir cu care ne-am întors din Leipzig e o carte mare, ilustrată cu imagini din Zoo. Mare ne-a fost plăcerea acasă să o răsfoim şi să ne amintim ce animale am văzut acolo, cum erau organizate zonele, unde am mâncat, unde ne-am jucat în nisip, cu apă etc.

Berea şi mâncarea cehească. În Cehia am zis că revin neapărat cândva pentru berea lor foarte gustoasă. Asta în condiţiile în care am băut doar bere fără alcool, nici nu vreau să mă gândesc cât de bună e cea cu alcool.

Muzeul Sticlei din Bodenmais, Germania. În apropiere de Bodenmais este o fabrică de sticlă. Produsele lor sunt expuse într-un muzeu parţial în aer liber, parţial acoperit, te plimbi printre tot felul de lucruri din sticlă, pe care la plecare poţi să le cumperi.

Surse poze:

Lennon Wall: by Steven Feather, www.flickr.com
Palatul Loučeň, vedere de sus: By Zdeněk Fiedler
Cartea Zoo Leipzig: http://zoo-leipzig.finzelundschuck.de/zoo-leipzig-wimmelbuch
Restul pozelor sunt personale.