Imaginaţi-vă următoarea fază: Era ora 3 după amiază. Am hrănit şi adormit copilul. L-am scos afară sub razele soarelui, dar şi sub fereastra casei ca să pot să îl văd şi să fug la el când se trezeşte. Am intrat în casă cu gândul să mai strâng din lucrurile împrăştiate. Mi-am pus căştile pe urechi, am dat sunetul la maxim şi…m-au trecut fiorii pe tot corpul. În următoarea oră cât copilul a dormit, am urlat din toţi plămânii, împreună cu Carla’s Dreams:
Sunt doar un om, ce trece prin timp,
greşind zi de zi si învăţând
Nu sunt exemplar,
dar poate voi fi, un antiexemplu istoric curând
Şi am dansat. Mai ceva decât oamenii din videoclip:
Nu ştiu cum să vă zic, dar melodia asta e un fenomen. A răscolit în mine atâtea chestii de mă trec fiorii şi acum, când doar mă gândesc la ea. Presimt că o să o ascult ca nebuna o perioadă, până o să devină mantra mea. Până mă voi lecui de tot perfecţionismul care nu mă lasă să fiu aşa cum sunt.
PS: Fotografia este preluată de aici.
♥ Dacă vă plac articolele mele, vă invit să daţi Like paginii de Facebook sau să vă abonaţi la newsletter cu ajutorul butonului Follow. ♥
Si mie imi place fff mult melodia asta, si la fel rascoleste multe in mine,ma face sa plang si sa dansez in acelasi timp.
Versurile o s ami le printez si eu s ama scape de perfectionismul asta distrugator…
Serios? Eu chiar zilele trecute am cantat-o impreuna cu ei ( cu cei de la Carla’s), in masina. Tudor ma asculta cu atentie :))
Da, ma fac sa imi dau seama ca pierd multe din viata cu perfectionismul, si pur si simplu ma doare..cred ca si ritmul melodiei ma face sa simt asta, e cumva bitter sweet