Dimineţile noastre de luni-vineri sunt foarte plângăcioase uneori. Tudor ar vrea să stea acasă cu mine şi cu surioara lui mai mică. Ar vrea să ne jucăm împreună toată ziua. Eu însă nu pot să îi ofer această bucurie în fiecare zi. Aşa că dimineţile de luni-vineri, în care Tudor merge la grădiniţă, la noi în casă e un du-te vino continuu. El trage de timp să mai stea acasă, eu trag de el să se pregătească pentru plecare. Şi pentru că acest lucru a început să fie obositor pentru mine, am tot căutat idei cum să ne facem dimineţile mai plăcute şi mai puţin grăbite.

Iată ce ne ajută:

♦ Începem ziua cu mulţi pupici, ţinut în braţe şi vreun joc cu contact fizic (mai exact o tură de rostogoleală în pat). Am observat că chestia asta îl ajută să fie mai cooperant pe parcursul dimineţii şi îl binedispune.

♦ Mai mult timp pentru pregătiri. Am observat în timp că ne ia aproximativ o oră şi jumătate să pregătim un copil de plecare. Aşa că încerc să fac să avem acest timp la dispoziţie. Când o să avem de dus doi copii la grădiniţă/şcoală, cred că vom aloca şi mai mult timp pentru asta.

♦ Ne trezim mai devreme. Ca să îl văd ieşind pe uşă (împreună cu tati) la ora 9:00, trebuie să ne trezim la 7:30. Avem noroc că ne permitem să plece de acasă la o oră aşa de târzie, însă chiar dacă nu am avea posibilitatea asta, tot am face un efort să ne trezim devreme.

♦ 15 minute de joacă acasă, cu jucăriile preferate. Uneori acceptă repede să se spele şi să se îmbrace şi îl mai las 15 minute să se joace liniştit înainte să plece. Alteori, se joacă mai mult timp –  30-40 de minute, dar îl mai întrerup pentru spălat şi îmbrăcat.

♦ Îi propun să se gândească ce vrea să facem seara împreună – o activitate interesantă (să modelăm aluat / să pictăm împreună) sau să facem ceva special de mâncare. În felul ăsta, îl ajut să-şi planifice ziua şi să aştepte cu bucurie seara.

♦ Ii arăt că îi inţeleg sentimentele printr-un joc de rol. Iau 2 omuleţi de Lego în mână, unul e Tudor, celălalt e mama. Mă prefac, pe o voce piţigăiată, că Tudor spune: “Mami, dar eu nu vreau la grădi. Aş vrea să stau toaaată ziua cu tine.  O să îmi fie dooooor de tine şi vreau să mă joc cu jucăriile mele toată ziua”. Iar mama spune: “Da, te înţeleg, băieţelul meu, ştiu că ai vrea să stai acasă cu mine. ” . Ii arăt prin acest joc că îl înţeleg perfect că nu vrea să meargă la grădi (şi îl înţeleg chiar dacă nu fac mereu cum vrea el). In cazul copiilor mai mari cred că este ok şi o discuţie directă. Mie îmi place să o transform în joc pentru că în felul ăsta Tudor e mult mai deschis şi uneori îmi „şopteşte” ce să spun în locul băieţelului.

♦ Am creat un joc cu rutina zilei. Am făcut o fişă cu paşii pe care îi avem de parcurs în fiecare dimineaţă, iar Tudor urmăreşte aceşti paşi cu ajutorul unui cleşte de rufe, pe care îl mută de la o etapă la alta. Jocul l-am creat după rutina pe care noi o aveam deja (de obicei mănâncă în pijamale, nespălat, nenimic 🙂 ).  Nu mi-am pus ca scop să aduc elemente noi, doar am pus-o pe hârtie ca să o poată urmări şi Tudor. Uneori trişează şi sare peste unii paşi şi pune cleştele direct la sesiunea de joacă pe covor :), alteori nu il înteresează deloc acest joc.  Pentru mine e un instrument care ne face dimineaţa mai distractivă. Unele mame spun că jocul acesta e interesant şi pentru copii mai măricei  (4-6 ani), care pot să îşi pună ca scop să bifeze cât mai repede toată lista.

Acum să nu credeţi că avem dimineţi chiar perfecte – tot mai apar conflicte de interese, negocieri şi plânsete, însă toate aceste idei ne-au făcut, cu siguranţă, dimineţile un pic mai uşoare!

Sper să vă fie de folos şi vouă!

Sursă fotografie: Unsplash.com; Citat: Unknown.

♥ Dacă vă plac articolele mele, vă invit să daţi Like paginii de Facebook sau să vă abonaţi la newsletter cu ajutorul butonului Follow. ♥