Fericită. Cu un buchet de narcise galbene în mână. Aşa am ieşit pe uşa bibliotecii Emil Gârleanu după prima întâlnire a clubului de carte. Nu m-am aşteptat că întâlnirea asta să îmi aducă atâta bucurie. Am prins aripi. Am văzut cu ochii minţii cum clubul se încheagă în timp şi se formează o comunitate în jurul lui. Ăsta ar fi cadoul suprem pentru mine :).

Dar să încep cu…începutul. Ca să înţelegeţi şi voi, cei care nu aţi avut cum să participaţi şi să rămână o amintire şi pentru noi, cele care am participat.

Ce carte am dezbătut?

Am discutat despre „Tatăl celuilalt copil” de Parinoush Saniee. “Tatăl celuilalt copil” este povestea unui băiat, Shahab, născut într-o familie aparent obişnuită din Iran. El este fratele mijlociu şi cel care nu vorbeşte. Are un frate mai mare – Arash – care creşte sub presiunea de a fi mândria familiei şi o sora mai mică – Shadi – care se dezvoltă liberă şi neconstransă de aşteptări din partea familiei. Are un tată căruia îi vine greu să accepte că Shahab este un copil “cu probleme” şi o mamă care se chinuie să îi împace pe toţi şi să ţină familia pe linia de plutire. La 20 de ani, la petrecerea de ziua lui, toată copilăria îi trece prin faţa ochilor. O povesteşte cu detalii despre cum a ajuns să refuze să vorbească, despre presiunea pe care o simţea din partea familiei din cauza asta, despre gafele pe care le-a făcut când toată lumea (în afară de mama lui) îl considera „prost” şi “bolnav”. Pentru mai multă profunzime, vocea lui Shahab este alternată de vocea mamei lui.

Cum a fost la întâlnire?

Am fost 6 fete cucuiete: R., C., B., A., E. şi N., adică eu :). Ne-am cunoscut niţel cu fetele şi am intrat direct “în pâine”. Am împărtăşit, mai întâi, impresii generale despre carte. Apoi, ne-am întrebat ce emoţie ne-a trezit cartea şi dacă ne-a fost uşor să intrăm în lumea ei. Ne-am întrebat dacă e relevant locul unde se desfăşoară acţiunea. Am căutat să vedem dacă unele personaje sunt credibile şi de ce cartea se numeşte anume “Tatăl celuilalt copil”. Ne-am întrebat cu ce personaje am rezonat şi dacă ne-am regăsit în carte.

Iar răspunsurile au variat, de la om la om şi ce m-a bucurat lucrul ăsta! Vorba celor de la Mobexpert, suntem cu toţii diferiţi, din fericire.

Am dezbătut, am exclamat (eu şi numai eu) de mai multe ori “Ce tare, nu m-am gândit la asta!” şi acum trag nişte concluzii în baza discuţiilor:

♦Toată lumea a fost marcată într-un fel sau altul de povestea lui Shahab – B. a fost marcată de personajul tatălui, R. de personajul bunicii Bibi, C. s-a regăsit în postura fratelui mare, care are presiunea de a fi cel mai bun în toate. E. a fost marcată şi ea de personajul tatălui implicat superficial în cresterea copiilor. Nimeni dintre noi nu s-a regăsit, din păcate, în postura copilului mic lăsat să crească liber şi fără presiunea aşteptărilor.

♦Cartea a stârnit multă emoţie – angoasă, revoltă, lacrimi pe alocuri.

♦Povestea lui Shahab ar fi putut să aibă loc oriunde în lumea asta (cel puţin pe planeta Pământ, cum bine a subliniat B., cititoare de science fiction), însă cartea atinge şi subiecte care ţin exclusiv de Iran (locul femeii însocietatea iraniană, modalitatea de lucru a komite-ului – poliţia moralităţii în Iran). A. a fost de părere că cel puţin 40% din ce se întâmplă în carte se putea întâmpla doar în Iran şi am fost de acord cu ea.

♦Personajul bunicii Bibi a creat ceva controversă pentru că R. a fost de părere că puţini bunici sunt atât de luminaţi ca Bibi, iar C. susţinea că anume oamenii în vârstă au acea înţelepciune de a le da nepoţilor mai multă libertate în felul de a fi.

♦Am fost curioase să aflăm cum ar percepe un bărbat această poveste. Din păcate, nu a participat niciun reprezentant la discuţie ca să putem să îl luăm la întrebări, însă R. ne-a promis să revină cu părerea soţului ei despre carte.

♦Felul de a fi a unui om este influenţat de familia în care creşte – mama obişnuia cândva să fie veselă şi plină de viaţă, tatăl era morocănos, mereu stresat, exact ca familiile în care au crescut.

♦Ne-a plăcut cartea, în special, pentru că suntem mame. În alte vremuri…cine ştie dacă ne-ar fi atras.

Concluzii şi observaţii personale:

În primul rând, vreau să vă spun că la sfârşitul întâlnirii m-am felicitat pentru alegerea pe care am făcut-o cu cartea. “Tatăl celuilalt copil” nu e o capodoperă ca scriitură, dar ne-a dat multe subiecte de dezbatere, a stârnit multe emoţii şi scopul meu a fost atins. M-am bucurat foarte tare că discuţiile s-au închegat în cerc mare, nu în grupuri mici de câte 2 persoane, şi că lumea s-a simţit destul de relaxată ca să poată să povestească despre trăirile personale. M-a încântat şi faptul că am avut păreri diferite şi că am descoperit în acest fel perspective noi.

Pentru următoarele întâlniri, am stabilit ca fiecare participant să propună o carte pentru discuţii. De data asta, C. şi-a asumat “răspunderea” şi a propus să dezbatem data viitoare cartea “Vânătorii de zmeie” de Khaled Hosseini. Aşadar, ne mutăm din Iran în ţara vecină, Afganistan. În scurt timp, cred că ajungem şi pe alte planete. Eu cel puţin asta îmi doresc!

Fiţi pe fază, voi reveni în curând cu detalii pentru cea de-a doua ediţie a Clubului Părinţilor Pre(a)ocupaţi de Lectură! M-aş bucura mult să vă am alături!

♥ Dacă vă plac articolele mele şi vreţi să fiţi la curent  cu ultimele noutăţi, vă invit să daţi Like paginii de Facebook sau să vă abonaţi la newsletter cu ajutorul butonului Follow. ♥