Ziua 3: Ne-am trezit tot cam la 7, ora locală. Am mâncat, noi adulţii, că Tudor de data asta nici nici sfânta pâine goală nu a vrut-o, ne-am pregătit şi am ieşit. Cu surle şi trâmbiţe, că Tudor abia aştepta să iasă afară, dar până la urmă a fost ok.
Planul zilei 3 – Parcul de lalele Keukenhof. Am stat îndelung să cântărim cum să mergem până la aeroport, cu trenul sau cu autobuzul (la finalul articolulul vedeţi detalii despre opţiunile de transport) – am ales trenul, gândindu-ne că am face în total mai puţin, dar n-a fost să fie aşa.Cu tramvaiul ne-am descurcat foarte uşor – de data asta am avut mărunt şi am cumpărat normal bilete. Tramvaiul ne-a dus până la staţia LeLylaan, urmând ca de acolo să luăm trenul spre aeroport, apoi să luăm un autobuz cu destinaţia Keukenhof.Iniţial am greşit şi ne-am dus la staţia de metrou, care avea platforma paralelă cu cea de tren, însă ne-a ghidat cineva şi am găsit şi staţia de tren. Cu două zile înainte, când am aterizat şi noi în Olanda, trenul dinspre Schiphol a avut o porţiune impracticabilă, aşa că am mers mai întâi la un info point să întreb dacă trenul merge în ritm normal. Operatoarea ne-a spus că da – merge din 30 min în 30 minute – am luat bilet tur-retur, panoul informativ arăta că următorul tren urma să fie la ora 9:09, ceasul era 9:04, ‘oh, ce bine’, m-am gândit, ‘în 5 minute am şi plecat’.
Doar că…în câteva minute s-a auzit glasul de metal al unei tipe care anunţă prin microfon că trenul va veni cu întârziere şi că din cauza acestei inconvenienţe, ne pun la dispoziţie ceai şi cafea ‘din partea casei’. Iar panoul ‘pac’ nu mai arăta 9:09, ci 9:39. O jumătate de oră întârziere. Fooooarte mult. Mai ales pentru un tren care pleacă la aeroport, ce ne făceam dacă am fi avut avion atunci?
Am înţeles că mai existau şi alte variante de transport, chiar de la staţia Lelylaan, dar totuşi aveam cumpărate bilete tur-retur. Eh, m-am enervat, dar n-aveam ce face, nu ne rămânea decât să aşteptăm. De ciudă m-am dus să văd de unde pot să îmi iau şi eu un ceai gratuit, dar m-am întors şi mai enervată, fără ceai. Era o coadă maaaare acolo, că doar toţi voiau să se încălzească. Hai că încet a trecut timpul şi s-a făcut 9:39, când colo – ce să vezi, a mai apărut o întârziere de 5 minute …..ahhhh, cât ne-or duce ăştia cu fofârlica!!!
Într-un final a venit trenul la 9:39+5 minute, plin, plin ochi. Toate ca toate, dar asta nu-mi imaginam să se întâmple. Mă vedeam într-o ţară civilizată unde toată lumea stă exclusiv pe scaune sau doar pe locuri amenajate pentru stat în picioare, dar nici vorbă – trenul era plin ochi, iar soţul meu insista să renunţăm să mai urcăm, cu gândul că nu încăpem. Eu în mintea mea mi-am zis – nu plec de aici până nu văd trenul închizându-şi uşile în faţa mea şi urnindu-se din loc. Şi atunci, un băiat drăguţ, văzându-mă cu Tudor în braţe, m-a îndemnat să urc înaintea lui. I-am mulţumit, l-am îndemnat şi eu pe soţul meu şi am încăput cu toţii, ca peştişorii în conservă. În scurt timp am ajuns la aeroport.
De acolo a fost destul de simplu să ajungem la Keukenhof – a trebuit doar să urmărim semnele spre locul de unde pleca autobuzul şi să urcăm liniştiţi în autobuz.
Călătoria cu autobuzul a fost plăcută. Din păcate, câmpurile Olandei nu ne -au oferit nimic deosebit (vreun lan de lalele ar fi fost binevenit), dar stăteam la geam, era călduţ, Tudor era relaxat şi captivat de geam şi el…A fost un moment de respiro binevenit.
Am ajuns, am împrumutat de la ei un cărucior pentru copii (există aşa posibilitate – se pot împrumuta cărucioare pentru copii şi cărucioare pentru vârstnici, fără plată, doar se lasă o garanţie de 20 euro/ cărucior) şi duşi am fost pe aleile parcului. Cu harta în mână.
Numai că în foarte scurt timp mi-am dat seama că aproximativ toţi oamenii de acolo aveau aceeaşi hartă în mână şi toţi vor încerca cât de cât să o respecte, asta însemnând că aproximativ toţi care intrau în parc, o luau mai întâi spre stânga pe o alee mare. Mare aleea şi lată, doar că tot se aglomera foarte mult. Şi atunci rapid am luat decizia să abandonăm harta şi să mergem pe unde ne duc ochii. Adică mai departe de puhoiul de oameni de pe aleea principală.
Eu cu aparatul foto în mână pregătită pentru miile de lalele care aveau să urmeze, soţul meu cu Tudor în cărucior.
De mult timp de când visam să ajungem în Olanda, mă gândeam cu jind la parcul ăsta de lalele. Mi-l imaginam imeeeeens, ca o oază de linişte şi verdeaţă. Parcul e imeeens (poate cu mai puţini de ‘ee’ la mijloc 🙂 ), dar şi lumea care îl vizitează este imeeens de multă.
Toate naţiile globului ştiu de Keukenhof şi nimeni nu îl ratează când trece prin Olanda. Ceea ce nicidecum nu contribuie la liniştea parcului. Multă lume, foarte multă lume. Tot la recomandarea Alexandrei am încercat să evit zilele când devine şi mai aglomerat – weekendurile, 1 mai, King’ s Day şi ziua când e parada florilor (o dată pe an e parada florilor, se anunţă pe site-ul lor data exactă). Deci, dacă noi am prins atâta aglomeraţie, nu vreau să îmi imaginez cum e în acele zile.
În articol special am pus doar poze fără oameni şi le-am evitat pe cele în care se vedea hărmălaia de oameni de peste tot. Deci e posibil ca selecţia mea de fotografii să ducă oarecum în eroare în legătură cu atmosfera locului.
Luând-o pe alei lăturalnice şi drăguţe am ajuns la moara de vânt a parcului, unde se putea şi urca. N-am urcat că prea multă lume era călare pe ea. În schimb ne-am plimbat prin piaţeta mică din faţa morii, am făcut poze cu saboţii de lemn giganţi, am mâncat câte un sandwich cu şuncă şi muştar, care, apropo, miroseau incredibil de bine. Am vrut să cumpărăm şi nişte gofre proaspăt făcute, dar cum la chioşcurile din piaţetă aveau doar gofre încălzite, am renunţat la idee şi ne-am continuat drumul spre grădina japoneză.
Grădina asta deşi avea mai puţine flori, ne-a plăcut mai mult, era mai restrasa şi cu mai puţină lume. Tot de aici se vedea în depărtare şi un lan de lalele, aşa cum am sperat că o să tot vedem prin Olanda. Toată lumea făcea poze cu lanul de lalele pe fundal (inclusiv noi 🙂 ) dar pun pariu că în marea majoritate a pozelor nu puteai să îţi dai seama ce se vede acolo.
După ce am ieşit din grădina japoneză, am intrat într-un pavilion care avea ca tematică principală – viată lui Van Gogh şi…trandafirii. Aici am văzut pentru prima oară un trandafir colorat în mai multe culori. Am ieşit destul de repede pentru că era…aglomerat, normal. Şi am luat-o pe căi lăturalnice, ca de obicei.
Din păcate, deşi am ales cu grijă perioada vacanţei, anume în funcţie de Keukenhof, se pare că am venit un pic prea devreme aici. Pe net am găsit că cea mai bună zi pentru anul 2015 a fost 16 aprilie, atunci spuneau estimările că înfloresc cele mai multe flori, noi l-am vizitat pe data de 13 aprilie. M-am gândit că marja de +/- 3 zile este ok. Dar nu, a fost un pic prea devreme. Erau mai multe pâlcuri înflorite de irişi decât de lalele, irişi şi narcise. Şi lalele erau, dar se simţea că nu era apogeul. Din câte am înţeles aici florile sunt programate să înflorească cam în 3 etape. Noi cred că am ajuns exact în perioada dintre 2 etape, între florile care înfloresc foarte devreme şi cele care înfloresc la mijlocul perioadei. Unele pâlcuri aveau florile tăiate, după ce s-au scuturat, iar altele stăteau abia să înflorească.
Mai multe specii de lalele înflorite am găsit în serele special amenajate. Era frumos şi acolo, doar că locul semăna mai mult a piaţă de flori. Fiecare pâlc de flori avea în mijloc o tăbliţă cu denumirea lalelelor care strica toată naturaleţea florilor.
Una peste alta, ne-am bucurat din suflet de experienţă, de vremea frumoasă şi de faptul că am avut şansa să îmi îndeplinesc un vis.
Informaţii utile:
Cum se ajunge la Keukenhof (din Amsterdam sau de la aeroportul Schiphol)?
Fie cu autobuzul, fie cu trenul şi autobuzul. Biletele pentru transport plus intrare se pot cumpăra online de pe site-ul oficial al parcului: https://keukenhof.nl//en/.
Pe scurt, există două opţiuni de bilete:
1.Combi-ticket bus + entrance Keukenhof – cu acest bilet se poate lua autobuzul 858 sau 854 ( Keukenhof Express) din aeroportul Schiphol sau respectiv de la staţia Leiden Central. Pe site la ei scrie că aceste două autobuze merg direct spre parc, fără opriri intermediare. (Când am fost noi, am impresia că nu exista opţiunea asta, că altfel am fi ales-o sigur). Biletul include şi intrarea în parc, cum e menţionat în denumire, şi este tur-retur.
Preţurile sunt:
Adulţi: € 24.00
Copii 4 – 11 ani: € 12.50
Copii < 3 ani : gratuit
Există şi autobuze de oraş, de curse regulate (nu Express) care ajung la Keukenhof. Aici detalii despre toate cursele de autobuz care ajung acolo.
2. Combi-ticket train + bus + entrance Keukenhof – acest tip de bilet include intrarea în parc, transportul tur-retur cu trenul până la Schiphol sau Leiden Central Station şi transportul tur-retur cu autobuzul de la Schiphol/Leiden Central Station către Keukenhof. Acest tip de bilet se poate cumpăra online în perioada 1 Martie 2017 – 21 Mai 2017, iar preţul e în jur de 28 de euro pentru adulţi. Preţurile exacte vor fi afişate în perioada menţionată. Mai multe detalii aici.
În caz că ajungeţi cu maşina la Keukenhof, preţurile de vizitare a parcului pentru 2017 sunt astea:
Adulţi: € 16,00
Copii 4 – 11 ani: € 8,00; Copii < 3 ani : gratuit
Parcarea pentru maşini: € 6,00
În ce perioadă e deschis Keukenhof în 2017?
De pe 23 Martie până pe 21 Mai 2017, între orele 8.00 şi 19:30. Casa de bilete de la intrarea în parc e deschisă doar până la ora 18:00.
Din experienţa anilor trecuţi, perioada cea mai frumoasă pentru vizită e considerată ultimele 2 săptămâni ale lui Aprilie şi prima săptămâna din Mai. Dar, nu uitaţi să evitaţi zilele acelea din Mai despre care povestesc mai sus, pentru a evita codul rosu de aglomeraţie.
Alte informaţii:
Există Wifi cică peste tot în parc. Eu nu ţin minte să fi testat, dar îi cred pe cuvânt.:)
Harta parcului o puteţi vedea aici: keukenhof_map_2017.
Cam atât am avut a va spune despre experienţa noastră în parcul de lalele Keukenhof.
Sper din suflet să vă inspire şi să vă programaţi o călătorie în Olanda chiar acum! 🙂
Despre Ziua 1 şi Ziua 2 în Olanda, am scris aici şi aici.
-Va urma –
Pingback: Jurnal de Olanda. ZIUA 4: Zaanse Schans – Natalia's Blog | Lucrarea ta esti Tu.
[…] Aici puteţi citi despre Ziua 1, Ziua 2 şi Ziua 3. […]
Pingback: Jurnal de Olanda. Ziua 5: Monnickendam, Marken, Volendam – Natalia's Blog | Lucrarea ta esti Tu.
[…] puteţi citi despre Ziua 1, Ziua 2, Ziua 3 şi Ziua 4 din Jurnalul nostru de […]