„Uffff, ar trebui să renunț și la haine și la cercei și la pantofi de tot felul și la ieșiri. Eu pentru ce mai trăiesc?!” Așa gânduri îmi treceau prin cap acum vreo 10 ani, când mă gândeam că trebuie să economisesc. Vedeam doar lucrurile la care trebuie să renunț și îmi venea greu. Mai ales că nu era ca și cum nu aveam din ce să trăim. Din contră, aveam și nu înțelegeam de ce am economisi dacă o ducem destul de bine.
Pentru că nu vedeam acel De Ce, mă concentram doar pe lipsurile pe care urma să le duc. Simțeam că merit să îmi cumpăr toate lucrurile alea și că, dacă le merit, trebuie imediat să le am. Simțeam că fericirea mea depinde de acele lucruri. Mă simțeam împlinită să am nu știu ce haină. Și acum mă simt, uneori. Însă atunci nu era doar asta. Cumpăram multe haine, pentru că aveam teama că n-o să găsesc măsuri mici (era o iluzie asta). Apoi, mult timp am vânat reducerile din mall-uri și cumpăram o grămadă de haine, doar pentru că erau ieftine.
De la „Nu pot” la „Pot!”
Am făcut trecerea asta ușor-ușor, în câțiva ani. Bugetul de cheltuieli m-a impulsionat cel mai mult, pentru că abia atunci am realizat cât de mult cheltui pe prostii. Iar acum am aproape un stil de viață nou (nu prea mai tundem copiii la frizerie, ci acasă, cumpăr SH, încurajez meșteritul acasă (deși până nu demult mă temeam ca de foc) etc). Și sunt la fel de bucuroasă ca înainte. Chiar și așa, fără shopping constant în mall-uri, cu mai puține haine și mai puține perechi de încălțări, fără ieșiri la restaurant în fiecare weekend, cu detergenți no name pentru curățenie și lista poate continua.
Cu introducerea asta lungă, vă propun un exercițiu. Ce ar fi să ne concentrăm pe lucrurile pe care putem să le facem cu bani puțini, în loc să plângem după acelea la care renunțăm? Ce ar fi ca în loc de „Nu pot să mai fac aia și aia și aia” să spunem „Pot să fac aia și aia și aia”? Pentru că sunt o grămadă de lucruri, pe care putem să le facem gratuit sau cu foarte puțini bani. Pentru că economisitul ăsta ne face mai creativi și mai organizați. Pentru că bucuria noastră e în lucrurile simple și pentru că apreciem lucrurile sofisticate (de ex. niște pantofi deosebiți) doar atunci când le primim rar, nu în fiecare zi, la micul dejun.
Deci, pot să strâng bani pentru o călătorie mult-visată.
Pot să-mi petrec weekendul acasă, cu copiii.
Pot să mănânc acasă ceva deosebit, chiar în pijamale. Eventual gătesc cu o zi înainte.
Pot să meșteresc cadouri, în loc să le cumpăr.
Pot să merg la bibliotecă și să mă bucur și de mirosul de cărți.
Pot să-mi cresc singură verdețurile. (Doamne, cu ajutorul soțului meu, poate o reușesc și pe asta!)
Pot să cumpăr mai târziu ce-mi doresc, când strâng banii. Nu din datorii.
Pot să merg mai mult pe jos.
Pot să folosesc mai des transportul public (bonus: voi socializa mai mult)
Pot să-mi fac exercițiile de tonifiere acasă, nu la sală.
Pot să îmi cumpăr haine din SH-uri și să am piese unicat.
Nu-i așa că vă dau putere aceste rânduri? Nu-i așa că simțiți că puteți și voi? Haideți, vă aștept sa-mi spuneți în comentarii ce puteți voi, ca să mă inspir și eu.;)
Mi-am propus să scriu în fiecare săptămână câte un articol despre economisire. Când reușesc, când nu, dar o să revin constant. Scriu despre cum fac să tai din diverse cheltuieli, dar și despre distracții gratuite sau pe care pot să le fac cu foarte puțini bani. Mulțumesc că ai citit articolul de săptămâna asta!
Pot (sau puteam) sa fac pâine cu maia; si grisine, covrigei, pizza.
Pot sa duc copiii la scoala și grădiniță pe jos.
Pot sa gătesc mai multe zile cu ce am prin cămară și frigider/congelator.
Putem meșteri prin casa, mai puțin curentul electric.
Pot sa nu cumpăr toate cartile pe care mi le-as dori.
Pot sa cos lucruri mici.
Pot sa tund acasă copiii chiar dacă nu iese asa cum mi-as dori.
Mulțumesc, Ecaterina! Nu pot sa nu te intreb, de ce zici ca puteai sa faci paine cu maia. Acum nu mai poti? 🙂
Cuptorul electric ne-a topit cabluri si priza. Apoi a venit vara și am tot amânat pana am pierdut maiaua.
pot sa imi asum responsabilitatea gesturilor, alegerilor, consecintelor.
Am renegociat/lichidat din abonamente/contracte aiurea si vazut o economie grasa, luna de luna.
Pot sa fac meniu si lista ingrediente.
Pot sa ma bucur de lucruri simple si sa fiu recunoscatoare pe ce am.
De sarbatori aleg sa elogiez nasterea Domnului si nu consumerismul.
O, da, acel prim rând e aproape totul. E atât de ușor să dăm vina pe alții….
Nati, am imbratisat si eu stilul asta de viata, in special dupa ce am nascut si mi-am dat seama ca unele cheltuieli sunt inutile.
Putem trai perfect fara programele TV asa ca am renuntat la abonamentul TV. Ne-am dat seama ca nu ne uitam mai deloc si cand vrem sa vedem ceva, Apple TV-ul luat mai demult e exact ce ne trebuie
Pot sa cumpar lucruri de calitate second hand, de pe site-uri tip Olx
Pot sa petrec mai mult timp de calitate acasa sau in parc si nu prin restaurante si multe alte lucruri care au fost deja mentionate. Si satisfactia e mare cand poti pune niste banuti de-o parte sau ii poti investi in calatorii/experiente noi
Pot…să schimb …tot. Da, tot. Sau aproape tot. Cumva, deloc întâmplător, am ajuns pe acest blog și de vreo 2 ore tot citesc…și prind curaj. Sunt într-un punct în care căutam fericirea greșit, în chestii materiale… îți sunt recunoscătoare pentru blogul acesta, am prins curaj către schimbarea pe care mi-o doream de ceva timp,dar nu știam de unde să încep. Mulțumesc!