Știu perfect cum este.
Era într-o după amiază, se făcea ora 14 și eu mai aveam atâtea pe listă. Trebuia să termin de postat un articol, mâncarea sfârâia pe aragaz, dar nu eram sigură dacă o să o termin până merg la grădi să iau copiii. Eram obosită și aș fi dormit un pic, însă nu-mi permiteam așa răsfăț și trăgeam de mine să termin odată.
Aveam o întâlnire și cu instalatorul. Și o comandă urgentă de făcut la Farmacia Tei. Și un drum la Fisc. Și să trec peste o frică mare.
La un moment dat, am simțit că nu mai pot.
Eram în acea stare, când, de la o listă incompletă, am ajuns la sentimentul de copleșire.
Îmi venea să renunț la tot.
Nu mai scriu niciodată, nu mai gătesc niciodată, de copii să aibă grijă el. Nu mă mai interesează.
Ce e acum o stare clară, atunci era o stare confuză, copleșitoare și plină de vină.
Pentru că deși mă simțeam copleșită și îmi venea să pun limite radicale, în același timp, vinovăția și sentimenul de nu sunt suficient de bună nu-mi dădeau pace.
Adevărul e că indiferent cât de organizată sunt (și sunt! comparativ cu anii trecuți), tot mai am zile când mă simt depășită.
Pentru acele zile, dar și pentru tine, voi face o listă care mă ajută să scap de viața copleșitoare.
Brain Dump
E o tehnică de a-ți elibera creierul despre care am citit prima oară pe acest blog și constă în a pune pe hârtie toate, absolut toate lucrurile care îți stau pe cap. Ideea e să îți dai timp cel puțin o jumătate de oră și să te gândești la toate palierele vieții tale.
Sunt multe, așa-i?
Cum te ajută? Tehnica asta îți va da sentimentul că poți să te descurci. Te va ajuta să le vezi pe toate clar și să vezi ce e important, ce poți să elimini și ce poți să faci cu acele lucruri.
Cum aplic eu? Unii recomandă să folosești tehnica asta periodic, pentru a face o debarasare a minții. Eu, recunosc, nu o folosesc periodic, ci doar când simt că nu mai pot. O folosesc mai ales pentru partea de blog (muncă în cazul meu). Deschid agenda și pun pe hârtie toate ideile la care lucrez. Unele sunt proiecte în derulare, altele sunt doar idei care nu-mi dau pace. Pun tot ce îmi vine în minte.
După ce termin, simt o ușurare nemaipomenită și apoi fac o mică evaluare. Ce nu e important amân. Pentru ce e important și are prioritate mare pe listă, stabilesc care e următorul pas. Am povestit și în acest newsletter despre cum am aplicat această tehnică într-un moment când mă simțeam copleșită.
Revino în Aici și Acum.
Tehnica asta am învățat-o în cadrul grupului de autocunoaștere ținut de Diana Vijulie. Acolo în grup, când intrăm prea mult în detalii despre alții și cum aceștia ne-au făcut să ne simțim într-un fel anume, Diana ne aduce în grup, întrebându-ne cum ne simțim acum. Tehnica asta mă face să mă simt responsabilă pentru alegerile mele, să simt că puterea e la mine. Și se poate aplica și în cazul sentimentelor negative care ne invadează când ne simțim copleșiți.
Când simți că gândurile tale te duc într-un trecut îndepărtat (pentru a-ți arăta cât de nepriceput ești) sau că te duc într-un viitor anxios (pentru a-ți arăta că nu o să te descurci niciodată), mută-ți atenția de la trecut/viitor la prezent.
De la minte la senzații.
Ce auzi/vezi/simți acum? Ce te înconjoară? Ideea e să ieși din cercul vicios al gândurilor negative.
Cum te ajută? Când te concentrezi pe ce simți în acel moment (emoții și senzații), gândurile rele se risipesc și îți recapeți puterea.
Cum aplic eu? Nu reușesc să aplic des, dar când o fac, simt pe loc cum mi se lărgește orizontul. Mă uit în corp, încerc să localizez emoția, să văd unde se simte încordarea, cum mă simt în acel moment. De regulă, în așa cazuri mă simt deznădăjduită, fără speranță, iar efectul e că îmi aduc aminte: „Am mai fost aici, e greu, dar știu că o să treacă”.
Dormi cel puțin 8 ore pe zi (sau cât simți că îți trebuie).
Este ironic cum sentimentul de copleșire nu este legat în primul rând de sarcinile pe care le avem pe listă, ci de resursele pe care le avem la dispoziție: bani, timp, energie. Somnul ne dă energie, chiar dacă uneori îl considerăm pierdere de timp.
Cum te ajută? Când dormi suficient, vei avea o capacitate mai bună de concentrare, vei procrastina mai puțin, vei avea acel sentiment că poți să te descurci.
Cum aplic eu? De un an și ceva, regula asta e foarte importantă pentru mine. Încă am uneori tendința să fur o jumătate de oră ca să fac seara diverse lucruri, dar de cele mai multe ori o fac asumat, știind sigur că îmi fac rău, dar îmi dau totuși voie să întârzii mai mult în fața unui serial sau a unei cărți bune.
În general, în timpul săptămânii, mă abat rar de la regulă.
Desfă proiectele mari în bucățele mici.
Când mă simt copleșită de viață, se întâmplă cel puțin două lucruri în același timp: 1. M-am angajat pentru prea multe responsabilități și 2. Nu îmi este clar ce trebuie să fac mai departe.
Dacă punctul 1 se poate rezolva cu puterea de a spune Nu, punctul 2 se poate rezolva cu tehnica de față – desfă proiectele mari în bucățele mici. Ideile mari sunt copleșitoare. Ideile mari care aterizează într-o minte stresată și obosită pot deveni o catastrofă și pot duce la senzația aceea de copleșire.
Cum te ajută? Când iei un obiectiv mare și îl tranformi în bucățele realizabile, simți că îți iei puterea înapoi și că poți să te descurci. În plus, știi ce exact trebuie să faci și treci la acțiune.
Cum aplic eu? Ideea asta o aplic pentru proiectele legate de blog. Desfac fiecare proiect important în pași mici și mă ocup pe rând de fiecare pas în parte. Încerc să fiu cât mai specifică și transform fiecare pas într-o acțiune care poate să fie făcută într-o anumită zi. Aplic ideea asta cam de la începutul anului, de când am citit cartea „Mai mult cu mai puțin„ de Leo Babauta despre care am scris aici.
Lista cu ce să nu faci.
În loc să faci o listă cu lucruri de făcut, ce ar fi să faci o listă clară cu lucruri pe care să nu le faci ca să capeți controlul asupra vieții tale? Ai putea să pui acolo statul pe facebook, sau faptul că te plângi excesiv sau ai putea să te inspiri din lista mea de aici.
Cum te va ajuta? Lista cu ce să nu faci te va ține trează sau treaz (conștient, adică) în legătură cu factorii care duc la copleșire.
Cum aplic eu? În afară de acel articol de mai sus, la care am stat să mă gândesc în profunzime, eu nu am o listă mare cu ce să nu fac. Pe lista mea acum sunt doar 2 lucruri: Să nu mă culc târziu și să nu stau seara pe facebook. Când o să simt că le controlez pe acestea, o să trec la altele.
O urgență reală?
În acele zile copleșitoare, când simt că nu mai pot, mi se ascuțește simțul pericolului. Intru în stare de alertă și văd stegulețe roșii peste tot. Pentru că mi-e greu atunci să disting roșu de verde, mă ocup și de probleme non-urgente și astfel îmi aglomerez și mai mult ziua.
Soluția ar fi, după ce am ieșit din caruselul emoțiilor negative, să ne întrebăm ce e cu adevărat important și urgent. Pun accentul pe: Important și urgent în același timp. Rezolvăm doar acele chestii, pe restul le amânăm pentru o zi mai bună.
Cum te va ajuta? Vei elimina ce nu este important pentru acea zi și vei simți ușurare.
Cum aplic eu? Am zile când reușesc să discern ce e important și urgent și zile când nu reușesc. În acele zile când reușesc, mă opresc pe la mijlocul zilei și mă întreb mai pot să o fac pe asta și pe asta și pe asta? Dacă nu pot, amân. Chiar dacă asta înseamnă că amân uneori întâlniri sau că nu mă țin de cuvânt în fața cuiva. Aleg în acele momente să mă țin de cuvânt față de mine.
Cere ajutor
Pare la mintea cocoșului: când nu te descurci, cere ajutor. Însă, din experiența mea și a altor oameni din jurul meu, când ne este greu, ne vine să ne izolăm. Ne vine să blamăm lumea întreagă.
Nimănui nu îi pasă de mine. Nimeni nu vrea să mă ajute. Toată lumea e ocupată.
Ne spunem lucrurile astea pentru a ne izola de lume, pentru că am fost crescuți cu ideea că trebuie să ne descurcăm singuri sau că nu ne putem bizui pe nimeni sau că trebuie să fie greu.
Ei bine, realitatea e mai frumoasă. Când îți este greu, descleștează-ți dinții, vorbește frumos și cere ajutor. Cei din jurul tău vor sări să te ajute (cu condiția să nu vii cu reproșuri sau aluzii, ci să ceri ajutor direct și clar).
Cum te va ajuta? Păi e simplu. Împreună cu alți oameni ai șanse mari să reușești să faci toată lista aia. Sau să te încarci cu energie pozitivă. Sau să te ajuți cu bani, cu somn, cu orice fel de resurse ai nevoie.
Cum aplic eu? Anul ăsta am crescut enorm în urma ajutorului pe care l-am cerut. Nu mi-a fost nici mie ușor să fac schimbarea de perspectivă, dar acum știu că vorba aia cu „Unde-s doi puterea crește” e foarte reală. Așa am ajuns să îl rog azi pe un om străin să îmi șteargă oglinda la mașină, eram în întârziere și mie mi-ar fi luat mai mult timp decât i-a luat lui. 🙂
Concluzie
Ce am făcut în ziua aia, până la urmă?
În primul rând am anulat mersul la Fisc. Era ceva important de făcut, dar nu atât de urgent. Am lăsat și comanda la farmacie pentru altădată (o zi în plus, una în minus, nu mai contează). M-am și culcat un pic, nu cred că am reușit să adorm, dar am reușit să nu mă mai gândesc la nimic. Am făcut planuri realiste pentru următoarele zile.
Și am supraviețuit.
Știu că este greu. Și mie îmi este uneori. Te sfătuiesc să ai grijă de tine, să mergi la doctor, dacă e o oboseală cronică.
Într-o zi, cu multă grijă de tine, îți va veni să dansezi pe stradă. Am testat și asta. Pe bune.
Pingback: Primul meu an de Bullet Journaling și câteva idei pentru începători • Natalia Dabija
[…] Brain Dump înseamnă să scoți din cap toate gândurile care te frământă. Eu am folosit paginile astea doar la nevoie, mai ales în toiul nopții când nu puteam să adorm. Nu e o listă de sarcini de făcut, e o listă cu tot ce-mi venea în gânduri atunci. E ca un coș de gunoi în care aruncam toate gândurile nefolositoare în acel moment. Merge făcut în orice moment al zilei, când ne simțim copleșite. Am scris despre asta și aici. […]