Dacă arunc o privire în copilăria mea, pentru mine Crăciunul înseamnă tradiție. În fiecare dimineață de Crăciun, ne trezeam și mâncam mămăligă cu friptură (o tochitură de fapt) și așteptam colindătorii. Erau mulți colindători și jumătate de zi asta făceam – așteptam. Prima parte a zilei era molcomă și surprinzătoare în același timp – oare cine o să vină să ne colinde? Apoi urma partea a doua în care – mai mare fiind – mergeam seara la colindat cu colegii de clasă, iar noaptea târziu așteptam cetele de oameni mari.

Dă-mi voie să mă repet. Mămăligă de dimineața, așteptare și pace o jumătate de zi, colindat a doua jumătate de zi, zarvă mare spre seară când ne colindau vecinii (și noi pe ei) și întindeam mese pline și uneori cu supărare (deh, seara era grea pentru toți după o zi foarte lungă).

În fiecare an Crăciunul nostru arăta la fel.

Când am crescut și m-am mutat în București (împreună cu al meu soț), Crăciunurile noastre au devenit foarte simple. De sărbători mergeam la Chișinău la frați și surori, tot acolo veneau și părinții, luam cadouri din mall, de cele mai multe ori pe ultima sută de metri. Că așa făceam eu pe timpuri toate lucrurile, nu doar cadourile.

Apoi au apărut copiii, unul după altul, la 2,5 ani distanță. Apoi m-a înciudat valul de comercializare a Crăciunului și faptul că simțeam presiunea Crăciunului perfect din toate părțile și am simplificat și mai mult lucrurile. 

Tot ce cumpăram erau cărți și mici cadouri (gen ceai, cafea pentru părinți). Și a fost foarte bine și așa, nu îmi pare rău.

Însă ceva s-a schimbat în mine. 

Am înțeles că din cauza comercializării Crăciunului (dar și din lipsă de timp și de planificare), am simplificat atât de mult Crăciunul încât ne bucurăm de sărbătoare doar prin casele altora.

Îmi doresc acum să aducem tradiția și la noi în casă. Pe de o parte, să aibă copiii ce să-și amintească când or fi mari ca mine, pe de altă parte, ca să putem să ne bucurăm în ciuda comercializării de afară.

Cred că simplificarea extremă a fost o etapă normală. Însă cred asta e o extremă și nu mai vreau să dau în extreme. 

Vreau să găsesc acel mijloc dulce unde ne bucurăm de liniștea și pacea Crăciunului, unde ne ținem de tradițiile care ne plac nouă (sau creăm tradiții noi) și unde ne bucurăm unul de altul.

Cam asta înseamnă pentru mine #CrăciunPeÎndelete.

Cum tradiția noastră de a merge la rude rămâne în picioare cade pentru 2020, mi-am propus să adoptăm alte tradiții, pe care să le îmbrățișăm cu drag în pragul Crăciunului.

Avem deja câteva tradiții faine de Crăciun și acestea sunt: 

• Decorarea bradului
• O ședință foto improvizată acasă (chiar dacă nu suntem fotografi)
• Turtă dulce cu ocazia ședinței foto

Tradițiile noi pe care vreau să le adoptăm: 

• Să creăm cadouri handmade împreună
• Să decorăm casa cu fotografii din anii trecuți
• Să ne uităm la un film de Crăciun împreună
• Să completăm un calendar Advent

Primii pași spre a crea cu mâinile noastre i-am făcut acum 3 ani, când Lia (fetița noastră) avea 3 luni și Tudor (băiatul nostru) avea 2 ani și vreo 9 luni. Am făcut pălmuțe în cocă sărată, le-am vopsit frumos, le-am agățat de o ață și le-am dăruit celor dragi. 

Anul trecut am făcut un salt și mai mare – am pictat pentru prima oară farfurii. Pașii noștri sunt destul de timizi și mă ajută să aduc conștient creația în viața mea, pentru că eu întotdeauna am crezut despre mine că nu am talent la artă și că, dacă nu am talent, mai bine stau cuminte în banca mea. 

Farfuriile de anul trecut m-au dovedit că talentul se învață.

Anul ăsta vreau să fac ghirlande cu fotografii, decorate cu roșu sau verde, pe care să le pun pe pereți și să ne aducă aminte de momentele noastre de familie și să vedem un film împreună.

Tradiția cu calendarul de Advent o voi inaugura anul viitor, când aș vrea să confecționăm unul cu mâinile noastre. Le luăm pe rând, nu vreau să mă simt copleșită. 

Cred că fiecare dintre noi putem să ne creăm Crăciunul așa cum ni-l dorim și să nu mai cădem în plasa grabei. Tocmai ăsta e motivul pentru care promovez ideea de pe acum.

Tu cum vrei să arate Crăciunul tău?

Ce așteptări ai? Ce te stresează în perioada asta? Ce tradiții ai vrea să îmbrățișezi? La ce nu ai putea să renunți de Crăciun? La ce ai putea să renunți ca să te bucuri de Crăciun pe îndelete?

Scrie pe o foaie cum vrei să arate Crăciunul tău.

Gândește-te la:

+ Ce atmosferă ai vrea să ai în zilele alea, dar și înainte, toată luna decembrie?

+ Ce decor?

+ Pe cine vrei să inviți? Pe cine nu mai vrei să vezi de acest Crăciun (asta nu înseamnă că trebuie să renunți de tot la acea relație)?

+ Ce conversații vrei să ai?

+ Pe cine vrei să cunoști mai profund (chiar dacă asta înseamnă să plângi ca niciodată)?

+ Cum vrei să fie casa ta de Crăciun?

+ Ce bucate îți aduc bucurie și nu te stresează în proces?

+ Cum vrei să arate cadourile tale și cum ai putea să le faci fără să calci peste tine și peste buget?

+ Cum vrei să te simți în ianuarie, după sărbători?

Scriind pe o foaie (sau chiar și în comentarii), cred că o să îți dai seama care sunt valorile tale pentru acest Crăciun, ce vrei să preiei din societate și ce nu și o să poți să îți setezi ritmul propriu.

Seria mea de articole #CrăciunPeÎndelete este despre cadouri cu sens (și handmade și cumpărate), despre mese frumoase și simple împreună, despre bucurie și conectare în familie sau cu prietenii. Despre cum să punem frână doar la ce nu ne place, nu la tot Crăciunul. Despre pași înceți, pregătiți din timp, despre a da importanță și bucurie persoanelor de lângă noi și despre a ne da pace și liniște nouă.

Cum vrei să arate Crăciunul tău, îmi spui?