Despre mine | Contact

  • Trăiesc
    • VIAȚA-N PATRU
    • DIN CĂLĂTORII
    • DE SUFLET
  • Economisesc
  • Cărți și filme
Natalia Dabija
  • Evenimente
  • De folos
  • În spatele cortinei
  • Trăiesc
    • VIAȚA-N PATRU
    • DIN CĂLĂTORII
    • DE SUFLET
  • Economisesc
  • Cărți și filme
  • Evenimente
  • De folos
  • În spatele cortinei
februarie 4, 2018  |  De Natalia În Cărți și filme

Ce am învățat din Vara în care mama a avut ochii verzi, Tatiana Țîbuleac

Cartea asta mi-a atras atenția de mult timp, dar a ajuns pe lista mea scurtă când Ioana aka Prințesă Urbană a declarat-o cartea anului 2017, în topul ei personal. Știind că Ioana este o citioare avidă, mi-am zis că e un must read și așteptările mele s-au ridicat la ceruri. Las mai jos ce mi-a plăcut, ce nu mi-a plăcut, ce am simțit și ce am învățat din Vara în care mama a avut ochii verzi de Tatiana Țîbuleac. Și o mică concluzie la sfârșit. Atenție, pot exista spoilere!

Ce mi-a plăcut:

  • Titlul. Este enigmatic și spune atât de multe despre relația celor doi (Aleksy și mama).
  • Umorul negru și sarcasmul lui Aleksy, omul aparent nebun care își ura mama.
  • Atmosfera din satul francez unde avea loc povestea.
  • Cum s-au regăsit ei – Aleksy și mama, chiar dacă părea că o vară înseamna prea puțin
  • Personajele se trag din Polonia și am citit cu mare plăcere despre obiceiurile lor, mai ales că multe dintre ele se asemănau cu obiceiurile moldovenilor. Știm bine de unde s-a inspirat autoarea, ținând cont că e basarabeancă. 🙂
  • Mi-au plăcut capitolele scurte, de o frază, despre ochii mamei și faptul că le-a repetat la sfârșit pe toate. AIn așa fel mi-a dat senzația că cercul s-a închis.
  • Finalul! îmi pare rău că nu pot să îl scriu chiar aici (ar fi un spoiler prea de tot), dar m-a dat peste cap felul în care Tatiana Tibuleac a mai spus niște lucruri pe care trebuia să le știm.

Ce nu mi-a plăcut:

  • Aș fi vrut să aflu mai multe despre Mika, să văd ce s-a întâmplat cu ea.
  • Nu m-a interesat ce s-a întâmplat cu Moira, au fost prea puține detalii despre ea că să îmi pese și nu am înțeles ce legătură avea cu povestea cu mama. Mika avea o legătură directă.
  • Mi-ar fi plăcut să văd mai multe detalii despre satul francez.  După ce am citit  Vin de mure și Un an în Provence, mi-au rămas în minte niște imagini vii și idilice despre satele franceze. Ar fi fost loc de mai multe imagini despre sat și aici.
  • Mi-ar fi plăcut să știu mai multe despre picturile lui ciudate și despre cum a ajuns să le picteze.
  • Spre sfârșit, lucrurile s-au precipitat, de parcă Aleksy avea să ne spună multe, dar nu mai avea pagini goale destule. 🙂

Cum m-am simțit când am citit cartea:

  • Deși tema cărții e tristă, am simțit împăcare la sfârșit. Am fost bucuroasă că cei doi s-au regăsit.
  • Am fost tristă că mama nu a aflat niciodată că Aleksy a iertat-o.
  • Când povestea despre perioada în care mama s-a izolat (când a murit Mika), îmi venea să mă duc la mamă să îi spun: „Trezește-te, îl ai pe Aleksy, nu uita de el!”
  • Am râs de multe ori, deși e o carte teribil de tristă.

Ce am învățat:

Mi-a dat un ghiont cartea asta – să o iubesc pe mama fix așa cum e ea. Fără așteptări, fără reproșuri, cu mai puțină critică, cu multă apreciere, cu mai multe teiubescuri, cu multă înțelegere și să nu uit niciodată că ea mă iubește mereu așa cum știe ea cel mai bine. Nu îmi iese întotdeauna să fac asta, dar într-o zi o să reușesc.

Și am mai învățat ceva. Că atunci când citești o carte, cel mai fain e să o citești cu inima deschisă și fără așteptări. Sau cel puțin să fie așteptări realiste, dacă tot nu putem fără ele. Mi-a plăcut mult cartea per total, o recomand cu drag. Numai că așteptările mele până la ceruri (pe care mi le-a creat tot eu), mi-au stricat un pic magia lecturii. Mi-a luat ceva timp să accept că e o carte făină, chiar dacă am avut pretenția să fie perfectă.

PS: Care-i treaba cu lanul de floarea soarelui? Citește cartea și o să vezi! 😉

Photo by Marko Borovic on Unsplash

Dă mai departe:

  • Clic pentru a partaja pe Facebook(Se deschide în fereastră nouă)
  • Clic pentru a partaja pe Twitter(Se deschide în fereastră nouă)
Vrei să primești postările mele pe email?

autori basarabeni carte Citesc si Invat

Scris de Natalia

Articolul anteriorFrugalitatea – o nouă temă pe blog
Articolul următor21 de idei de distracții gratuite, pe care să le faci cu familia în weekend

Citeşte şi

  • Moartea, Timpul și Credința sau ce am discutat în clubul de carte despre Domnul cu coasa_fata cu clepsidra
    Moartea, Timpul și Credința sau ce am discutat în clubul de carte despre "Domnul cu coasa"
  • Curiozități despre cartea Luminița, mon amour. Aflate chiar de la autor_Cezar Paul-Badescu
    Curiozități despre cartea "Luminița, mon amour". Aflate chiar de la autor

4 Comentarii

  1. Ingrid februarie 6, 2018
    Răspunde←

    Pe mama o iubesti asa cum respiri, fara sa te mai gandesti la asta. Ideal ar fi sa nu ne criticam parintii, dar majoritatea oamenilor o fac, desi au ajuns si ei parinti. Eu am facut-o si acum lucrez cu mine pentru a nu mai repeta greseala asta. Datorita parintilor mei sunt astazi Aici si-mi place viata mea. Imi iubesc mult mama si tot din prea multa dragoste am facut greseli in trecut, atunci cand am crezut ca punctul meu de vedere e cel corect. Am inteles ca mama are o varsta si rabdarea nu se cumpara, ci se castiga atunci cand o vrei cu adevarat, nu cand iti este impusa. Ea vrea altceva. Am inteles si asta si o las in pace. Cel mai bine este sa nu doresti sa-i schimbi pe cei din jur, ci doar sa-i iei asa cum sunt.
    Eu vreau sa-mi vad de viata mea fara sa-i mai deranjez pe ceilalti 🙂 .

    • Natalia februarie 7, 2018
      Răspunde←

      Da, asa e. Ideal e sa ne luam si sa ne vedem exact asa cum suntem. Si da, eu tot vreau sa imi vad de viata mea fara sa ii deranjez pe ceilalti. Asta suna ca un fel de crez. Suna tare bine, adica. Multumesc pentru vizita!

  2. Roxana februarie 7, 2018
    Răspunde←

    O voi citi si eu,mai ales ca duc o mare lupta sa o accept pe mama cu lipsa ei de echilibru in felul in care ne trateaza pe mine si sora mea.Citesc Parintii toxici acum pentru ca simt ca felul obsesiv in care am fost determinata sa las mereu de la mine si sa fiu eu mereu diplomata mi-a stirbit din spontaneitatea afisarii emotiilor de la job pana acasa. Practic mi-e frica sa imi arat supararea,nemultumirea ca nu cumva sa supar pe cei din jur. Incercam sa fim mai buni si mai intelegatori.

  3. Natalia februarie 7, 2018
    Răspunde←

    Uh…Roxana, sper mult sa te ajute cartile. Si asta si cea pe care o citesti. Oricum odata ce ai pornit pe acest drum (de a-ti intelege nevoile si felul de a fi), nu prea mai exista cale intoarsa. Si e o cale grea, dar in final sper ca o sa iesim bine!

Participă si tu la conversaţie Cancel Reply

(will not be shared)

Vrei să afli noutăţi din lumea mea?

Lasă-mi adresa ta de email aici şi vei primi o notificare de fiecare dată când scriu o minune de articol.

Alătură-te celor 76 de abonați

Hai şi pe Facebook!

Hai şi pe Facebook!

Clubul Părinților Pre(a)ocupați de Lectură

Ne vedem pe 26 Aprilie, de la 10:30, la Biblioteca Emil Gârleanu. Intrarea e liberă. Pentru înscrieri, te rog să îmi dai un email la adresa de la contact.

Articole recente

  • Comunitatea și puterea ei sau cum a fost la petrecerea Emiliei când și-a donat ziua de naștere_oameni la biblioteca
    #PutereaComunității sau cum și-a donat Emilia ziua de naștere pentru Biblioteca Emil Gârleanu
  • Lasă mașina și mergi pe jos!_cuplu care merge pe jos
    Lasă mașina și mergi pe jos! Este ecologic, gratuit și sănătos!
  • A economisi nu înseamnă să alegi cel mai ieftin produs_produse ieftine
    A economisi nu înseamnă să alergi după cel mai ieftin produs
  • Moartea, Timpul și Credința sau ce am discutat în clubul de carte despre Domnul cu coasa_fata cu clepsidra
    Moartea, Timpul și Credința sau ce am discutat în clubul de carte despre „Domnul cu coasa”
  • Un ritual de Paști care mi-a adus atâta bucurie și o urare de bine pentru tine!_ouă roșii
    Un ritual de Paști care mi-a adus atâta bucurie și o urare de bine pentru tine!

Recomand cu drag

Comentarii recente

  • Ingrid la #PutereaComunității sau cum și-a donat Emilia ziua de naștere pentru Biblioteca Emil Gârleanu
  • o femeie la Lasă mașina și mergi pe jos! Este ecologic, gratuit și sănătos!
  • Natalia la Lasă mașina și mergi pe jos! Este ecologic, gratuit și sănătos!
  • Helenita la Lasă mașina și mergi pe jos! Este ecologic, gratuit și sănătos!
  • Natalia la A economisi nu înseamnă să alergi după cel mai ieftin produs

Articole populare

  • Lasă mașina și mergi pe jos!_cuplu care merge pe jos
    Lasă mașina și mergi pe jos! Este ecologic, gratuit și sănătos!
  • Moartea, Timpul și Credința sau ce am discutat în clubul de carte despre Domnul cu coasa_fata cu clepsidra
    Moartea, Timpul și Credința sau ce am discutat în clubul de carte despre „Domnul cu coasa”
  • Un ritual de Paști care mi-a adus atâta bucurie și o urare de bine pentru tine!_ouă roșii
    Un ritual de Paști care mi-a adus atâta bucurie și o urare de bine pentru tine!
  • A economisi nu înseamnă să alegi cel mai ieftin produs_produse ieftine
    A economisi nu înseamnă să alergi după cel mai ieftin produs
  • Comunitatea și puterea ei sau cum a fost la petrecerea Emiliei când și-a donat ziua de naștere_oameni la biblioteca
    #PutereaComunității sau cum și-a donat Emilia ziua de naștere pentru Biblioteca Emil Gârleanu

Categorii

  • Borcanul de fericire
  • Cărți și filme
  • Ce-am mai gătit
  • De folos
  • DE SUFLET
  • DIN CĂLĂTORII
  • Economisesc
  • Evenimente
  • Fotografie
  • În spatele cortinei
  • Sarcină
  • Trăiesc
  • Uncategorized
  • VIAȚA-N PATRU

Instagram

Urmareşte-mă!

Căutare

Confidențialitate și cookie-uri: acest sit folosește cookie-uri.
Pentru a afla mai mult, precum și cum să le înlături sau să le blochezi, vezi aici: Detalii
Copyright ©2017 nataliadabija.ro. Dezvoltat de cloudberries.ro